Saturday, November 01, 2008

CONSTANTA: Pour un projet de développement urbain durable...









Constanta est la ville roumaine la plus connue sur la côte de la Mer Noire.

Deuxième ville du pays avec 350 000 habitants et principal port de Roumanie se plaçant juste après, Rotterdam, Anvers et Marseille, le Port de CONSTANTA, est véritablement la Porte d'entrée Sud-est de l'Europe.

Situé aux carrefours des routes commerciales qui lient l'Europe. Elle se situe à 260 Km de Bucarest

Les premières traces de la ville datent de 2500 ans quand les grecs ont colonisé la région. Ils ont fondé la ville de Tomis.


Tomis prospéra rapidement grâce aux commerces entre les colonies grecs et les Géto-Daces. Entre le 4ème et le 5ème siècle, la ville fut le théâtre de nombreuses attaques par les slaves et les avars.

Sur la presqu’ile, le centre historique de la ville, les ruines de l'ancienne ville antique de Tomis avec le Casino rococo et quelques belles demeures, on trouve la Cathédrale orthodoxe datant de 1885, l’église arménienne, la Mosquée, la Synagogue et le Musée d'archéologie, le musée qui présente l'histoire de la Roumanie de la préhistoire à nos jours.


Un projet de développement urbain durable est nécessaire pour préserver histoire et culture.

_____________________________________

Tuesday, June 24, 2008

SemioStrategii ImoDurabile între Focşani şi Adjud

SemioStrategii ImoDurabile între Focşani şi Adjud
Civilizaţie
Marilena Lica Masala

Emanuel Crivăţ: arhitect, urbanist, semiotician, cercetător francez de origine română. Teza sa de doctorat, “Adâncul zidit - o contribuţie la o semiotică a arhitecturii”, Sorbona, 1985, sintetizează preocupările sale de cercetător în cele două domenii, amplificate şi valorificate după stabilirea în Franţa (1979).

Gara noua din Focsani (Foto: E. CRIVAT 2006)Focşani: între şansa unei strategii de dezvoltare europeană şi inerţia locală

Urbanistul Emmanuel Crivăţ a elaborat în 2006, la cererea unei firme scoţiene, o strategie de dezvoltare urbană durabilă şi modernizare pentru două oraşe româneşti, Focşani şi Adjud, finanţată din fonduri europene. Proiectul a fost prezentat personal de arhitect, venit special în acest scop în România, primarului şi Consiliului local Focşani. În toamna aceluiaşi an, proiectul trebuia să intre pe ordinea de zi a uneia dintre şedinţele consiliului, pentru aprobare. Din motive misterioase încă, această epifanică şedinţă a decidenţilor focşăneni a fost amânată sine die, ceea ce a însemnat ratarea momentului adecvat pentru începerea formalităţilor de finanţare la nivel de CCE. Între timp, intrarea României în UE la 1 ianuarie 2007, a schimbat datele problemei. Fire dinamică, optimistă şi constructivă, Emmanuel Crivăţ a continuat pe cont personal, la Paris, micul război pentru cauza urbei milcovene dragă domniei-sale. Şi-a construit un blog, pe care a publicat pagini despre proiectul Focşani, cu scopul de a-l face cunoscut şi vizibil. Fiindu-mi prezentat recent la Paris, arhitectul Crivăţ mi-a relatat, printre alte admirabile împliniri profesionale, şi istoria acestui proiect rămas „în aer”. În opinia inovatorului urbanist, România merită chiar o alianţă viticolă pe linia Focşani-Bordeaux, renumitul oraş al lui Montesqieux, nu doar un înfloritor Focşani! Apreciind că însemnările sale despre entuziasmul şi încrederea în şansele acestui proiect, într-o zonă a României de istoria căreia este legat afectiv ca orice român conştient şi responsabil faţă de destinul ţării sale, oriunde s-ar afla el, ca şi dezamăgirea ulterioară provocată de lipsa de reacţie imediată a autorităţilor locale faţă de o perspectivă care „pica din cer”, pot interesa şi cititorii paginilor de „Civilizaţie” din „Oglinda literară”, dar şi autorităţile focşănene, i-am cerut permisiunea să le publicăm.Emmanuel Crivăţ: SemioStrategii ImoDurabile între Focşani şi Adjud― pagini inedite de jurnal ―(fragment)

Acum doi ani, pe vremea asta, primeam un mesaj electronic în limba engleză în care mi se cerea realizarea unei strategii de dezvoltare urbană şi modernizare a unui oraş X, dintr-o regiune puţin dezvoltată din Estul Europei. Condiţiile de remunerare nu erau glorioase, iar prima descriere m-a făcut să cred că este vorba de un oraş ucrainean sau rus, mai ales că limba cerută pentru redactare era engleza. Oferta m-a surprins, întrucât, aşezat de douăzeci de ani la Paris, referinţele mele sunt în mare parte în franceză. Doar întâmplarea face că, în momentul primirii acestei propuneri, elaboram un curs de urbanism în limba engleză, pentru studenţii mei. Am cerut interlocutorului meu mai multe amănunte despre oraşul X. Top secret! Nu-mi putea spune numele oraşului X decât după semnarea contractului! Totuşi, mi-a trimis o descriere a unei zone seismice permanente, ceea ce m-a făcut să mă gândesc la Ţara Vrancei, la Focşani, oraş despre care nu aveam atunci nici o altă amintire, cu excepţia gării... între Iaşi şi Bucureşti... „Focşani... două minute”. Mi-am scos din raftul cărţilor cu greutate, ascunse în spatele unui fotoliu, „Enciclopedia României” din 1936, prefaţată de profesorul Dimitrie Gusti (Volumul II – Ţara Românească). Descrierea Târgului Focşanilor era aşa de bună şi se potrivea atât de mult cu oraşul pe care îl prezentam în cursul meu de urbanism, încât am hotărât să răspund favorabil propunerii dacă, bineînţeles, era vorba de Focşani.I-am scris deci „englezului” că „sunt interesat să fac strategia de dezvoltare (partea de urbanism şi de modernizare) pentru oraşul de pe Milcov.” Surprins de perspicacitatea mea, mi-a telefonat şi, a fost rândul meu să fiu surprins!, mi-a vorbit curat în limba lui Voltaire, iar nu în aceea a lui Shakespeare. Iar când i-am spus că sunt născut în România, mi-a spus câteva cuvinte în limba lui Creangă! Deci, interlocutorul meu „englez” era francez! Cum de ştia moldoveneşte?! Simplu: fiind angajatul unei societăţi scoţiene de recrutare experţi pentru strategia de dezvoltare a Focşanilor, stătuse un timp în Focşani. Ce l-a determinat să mi se adreseze?! Şi mai simplu: eram singurul semiotician care făcea şi arhitectură şi urbanism şi mai ştia şi engleză. Detaliu important, întrucât elaborarea strategiei nu se făcea pe româneşte. Am „bătut palma”. La veghea plecării către Focşani, am scris o scurtă introducere în englezǎ pentru „schiţa de idei” pe care trebuia să o prezint celor care mă aşteptau acolo, ba chiar două, pentru că, între propunerea iniţială şi încheierea contractului, a apărut şi Adjud în studiile strategice, pe care le-am tradus totuşi în româneşte, pentru câştigul cauzei.

Citez:
Terminus: FOCSANI….or ADJUD
On the 18-th of May 2006 I’ll be in Focsani, and this time Focsani is my TERMINUS. I shall be in Focsani for over a week, leaving behind my usual activities and the article I am now writing on London’s “urbanization”; I’m not thinking any more either of my voyage to China, or of the great project planned in Lyon (the Gallic capital, Lugdunum), or of the fabulous water pump at Marly which activates the artesian wells of Louis XIV, and which I want to make spring out again in “five years’time” (a five years’ plan [!] as we used to say before…)On the 18-th of May I’ll make a halt in Focsani, coming by car from Bucharest…; this time I’ll stay in Focsani because I am convinced that in seven years I’ll also stop in Focsani, since it is not possible to drive to Suceava without stopping in Focsani, and especially because Focsani will become a destination. I shall come to Romania in order to go to Focsani; I shall land directly on the Focsani airport, I shall take a taxi in order to be in time for the Gala of the Ciprian Porumbescu Festival in the Great Hall of the First Union, where Angela Gheorghiu will be waiting for the curtain rise. It is not yet the 18-th of May, I am still in Paris, and I can see through the window the place where, under the Paris Olympic Sign (which was supposed to convince the world that the 2012 Olympic Games would take place in Paris), I had a talk with a proficient Romanian journalist. The Olympic sign is no longer there, 50 hectares are being prepared for urban transformation, almost in the middle of Paris…and I am thinking…what if we urbanize 50 hectares of land in Focsani and Adjud.I have three more days to finish my luggage…if I could only squeeze in the 50 hectares from Paris!... WHY NOT??!
Paris,10 May 2006

CAP DE LINIE: FOCŞANI... sau ADJUD
Pe 18 mai 2006 voi fi la Focşani. De astă dată, Focşanii vor fi... CAP DE LINIE. Mă voi „opri” la Focşani pentru mai mult de o săptămână, abandonându-mi activităţile pariziene cotidiene, ba chiar şi articolul pe care îl scriu despre „urbanizarea” Londrei. Nu mă mai gândesc nici la deplasarea în China, nici la marele proiect pentru Lyon (capitala galilor, Lugdunum), nici la fabuloasa pompă de apă de la Marly, care anima fântânile arteziene ale lui Ludovic al XIV-lea şi pe care aş vrea să le fac să ţâsnească din nou, de acum în „cinci ani” (un cincinal (!) cum gândeam pe vremuri)... Pe 18 mai mă voi opri la Focşani, venind cu maşina de la Bucureşti... şi dacă mă opresc la Focşani este pentru că sunt convins că de aici în 7 ani mă voi opri la Focşani, pentru că Focşani va deveni o destinaţie ... pentru că nici nu-i posibil să treci spre Suceava fără să te opreşti la Focşani şi, mai ales, voi călători în România pentru a merge în noul Focşani, modernizat datorită unui proiect cu finanţare europeană ... voi ateriza direct pe aeroportul de la Focşani, voi lua un taxi să ajung la timp la spectacolul de gală al Festivalului „Ciprian Porumbescu”, în Marea Sală a Primei Uniri, unde Angela Gheorghiu aşteaptă ridicarea cortinei. Nu suntem încă pe 18 mai, sunt încă la Paris şi, privind pe fereastră, văd locul unde am stat de vorbă, în soare, cu o bună jurnalistă din România...lângă, şi despre, ceea ce s-a chemat „Reperul Olimpic Parizian”, adică un semn care trebuia să convingă lumea că Jocurile Olimpice din 2012 vor fi la Paris... „Reperul olimpic” nu mai este, iar 50 de hectare se pregătesc să se transforme în ORAŞ... aproape în mijlocul Parisului... şi mă gândesc... dacă am transforma în ORAŞ 50 de hectare şi la Focsani şi Adjud?! Mai am trei zile să-mi pregătesc bagajul... dacă aş putea pune în el 50 de hectare de la Paris! ...şi de ce nu?!?
Paris, 10 mai 2006

Hello FOCSANI!
When the firm AM2 Consulting LTD approached me for an expertise on the urban planning and modernization of Focşani and Adjud, I was just about working out a new method, a new concept: “Immo-Sustainability.”It was an idea that tormented my days and…partly my nights too. But reason could not resist the call of the soul.I caught sight of the 1936 edition of the Romanian Encyclopaedia, I opened it at the entry dedicated to the Putna County, I looked for Focşani and Adjud and I remembered my journeys by train and by plane, from Bucharest to Iasi, during the 70-s, in the last century, occasions on which I would take a look at Focşani and Adjud, but I would never stop there. I also remembered other trips by car from Bucharest to the Maramures of my youth, driving through my native Moldavia, when I never thought of making a halt in Focşani or Adjud…The only time when I stopped in the neighborhood, at Marasesti, in my childhood, was when the school took us there, if we were young pioneers. After the 1977 earthquake I took a tour of Romania, before I left for ever on a World Tour, but not even then did I stop for a while in Focşani or Adjud.Well, the AM2 Consulting convinced me to make a halt in Focşani and Adjud.
Paris, 13 May 2006

FOCŞANI, Bine te-am găsit!
Când firma scoţiană „AM2 Consulting Ltd” m-a solicitat pentru o expertiză în urbanism şi modernizare pentru Focşani şi Adjud, elaboram o nouă metodă, un nou concept: „ImmoDurabilitate”. Ocupaţie care îmi mânca zilele şi ...o parte din nopţi. Dar „uzul raţiunii” nu rezistă în faţa chemării sufletului. Ochii mi-au căzut pe Enciclopedia României din 1936, am deschis-o la Judeţul Putna, am căutat Focşani, Adjud şi mi-au revenit în minte drumurile cu trenul şi avionul pe care le făceam între Bucureşti şi Iasi în anii ’70 ai secolului trecut, drumuri în care am zărit Focsanii şi Adjudul dar... nu m-am oprit niciodată. Mi-au venit în minte şi alte drumuri cu maşina de la Bucureşti spre Maramureşul tinereţii mele, traversând Moldova mea de baştină şi n-am găsit nici o oprire la Focşani ori Adjud ... singura oprire în apropiere este cea de la Mărăşeşti, în copilărie, unde eram duşi cu clasa, dacă eram pionieri. Am făcut turul României după cutremurul din 1977 înainte de a pleca definitiv în Turul Lumii, dar nici atunci nu m-am oprit nici la Focşani, nici la Adjud. Ei bine, „AM2 Consulting” m-a convins să mă opresc şi la Focşani şi la Adjud.
Paris, 13 mai 2006

Uite aşa a început, acesta este spiritul lucrurilor, o construcţie efemeră, care încerca să înscrie visul în realitatea dosarelor de finanţare europeană... în toamna lui 2006 ar fi trebuit să începem să construim pe hârtie... în toamna lui 2007 mai aşteptam un pic... la începutul lui 2008, de la Paris, încă nu se vede nimic... Între noi fie spus, este mare păcat să se ducă pe apa sâmbetei o construcţie intelectuală cu articulaţii de piatră de catedrală... aşa că am acceptat să vorbesc despre ea şi altora, dându-le, în câteva articole, dimensiunile care mi se par marcante. N-am să le iau în ordine, ci am să parcurg notele mele pe Internet. Prima idee este una care ar lega Focşanii de Adjud (valorificare ludică a canalului de beton deja existent din lungul Siretului). Anul trecut era un moment strategic. Lucram la un desen, un foc de artificii pentru un viticultor renumit, când am publicat în focsani.over-blog.com următorul text:

Sunteţi deja obişnuiţi cu ideile mele „ImmoDurabile” pentru Strategii de dezvoltare urbanǎ. Acum vǎ propun una pentru lansarea strategiilor... punct crucial pe linia reuşitei şi înscrierii definitive în timp. Circumstanţele fac să apară (câteodată) momente favorabile care nu trebuiesc ratate. Consiliul Municipal nu a votat în septembrie (2006) strategia Focşanilor din cauza unor discuţii cu alt subiect care s-au prelungit prea mult. Între timp a fost Sommetul Francophoniei la Bucureşti şi anunţul oficial al Comisiei Europene despre intrarea României în UE la 1 ianuarie 2007.
Vă sugerez să adăugam, la prezentarea strategiei în Consiliul Municipal Focşani, un PUNCT aparte privind lansarea ei pe 1 ianuarie 2007, odată cu intrarea Romaniei în Uniune, şi aşa îi daţi o importanţă EUROPEANĂ. În acelaşi timp, ar fi bine să propuneţi (într-un buget publicitar) crearea de Anul Nou-2007 a unui eveniment vizibil până la Bordeaux şi chiar mai departe: „LINIA DE FOC cea mai lungă...din lume”, un foc de artificii pe canalul de beton în marginea Siretului care să culmineze într-o ruină industrială pe care am văzut-o spre Mărăşeşti. ...un EVENIMENT MONDIAL vizibil de pe LUNĂArticolul a apărut şi în versiunea franceză:

Vous êtes désormais habitués avec mes idées d”’ImmoDurabilité” () pour la Stratégie du développement urbain. C’est pourquoi, je vous propose maintenant une idée pour le lancement des stratégies... point déterminant dans sa réussite, et son inscription définitive dans le temps. Les circonstances font apparaître (parfois) des opportunités ă ne pas rater. En septembre, le Conseil Municipal n’a pas voté la stratégie pour Focsani faute de temps, car les discussions sur d’autres sujets se sont trop prolongées. Par ailleurs, le Sommet de la Francophonie s’est déroulé ă Bucarest et l’annonce officielle de l’entrée de la Roumanie dans Union Européenne au 1er janvier 2007 vient d’être faite. Je vous suggère de rajouter ã la présentation de la stratégie pour Focsani un POINT important pour son lancement au 1er janvier 2007, en même temps que l’adhésion de la Roumanie à l’UE, en lui donnant ainsi une dimension européenne. En même temps il faut proposer (dans un budget publicitaire) la création pour le Jour de l’An 2007 d’un événement visible jusqu’à Bordeaux, voire plus loin: „FOCSANI : la LIGNE DE FEU la plus longue …du monde” un feu d’artifices au long du canal en béton sur la rive du Siret qui culminerait dans les friches industrielles que j’ai vues vers Marasesti.….UN EVENEMENT MONDIAL VISIBLE DE LA LUNE

P.S. Am promis că scriu despre strategia de dezvoltare urbană durabilă a Focşanilor (zonă viticolă), pentru care am luat ca referinţă oraşul Bordeaux, capitală a vinului francez. Mai mult, am lucrat cu doi tineri arhitecţi-urbanişti din Bucureşti la un proiect de reabilitare ecologică a unui cartier popular din Bordeaux. Sunt convins că modelul este interesant pentru Focşani... şi, poate că, pus într-o formă literară ar avea o şansă să devină vizibil.Paris, 8 ianuarie 2008

__________________
Attention danger:
Toyota le danger public numero 1: la voiture qui recule en marche avant et avace en marche arriere!!!

Small Business Act (SBA) pour l'Europe


Dans quelques semaines, l'Union européenne présentera son projet de Small Business Act (SBA) pour l'Europe qui déterminera, de manière définitive, le cadre de ses futures actions en faveur des PME. Afin de peser de manière déterminante sur les orientations qui seront retenues, et avec la volonté de favoriser des avancées positives pour la croissance des PME pendant la prochaine présidence française, la CGPME organise une journée d'échanges, à Bruxelles, le lundi 23 juin 2008, au Comité économique et social européen (CESE) qui permettra d'amorcer un débat sur le SBA européen entre les institutions européennes, les organisations représentatives de PME et les dirigeants d'entreprise, et de favoriser un dialogue sur deux sujets majeurs pour la politique européenne des PME :- vers un brevet communautaire accessible aux PME?- transformer les défis environnementaux en opportunités pour les PME.Il s'agit de faire entendre notre voix auprès des instances européennes, de rappeler le rôle majeur de nos entreprises pour la croissance et l'emploi en Europe et de soutenir les réflexions et propositions que la CGPME a remises au Premier Ministre, François Fillon, pour faire des PME des championnes d'Europe.

"Small Business Act pour l’Europe":
Quelle politique PME sous présidence française?
Comité économique et social européen
99, rue Belliard, 1040 BRUXELLES

10 h 00 : Intervention de Jean-François ROUBAUD, Président de la CGPME
10 h 15 : Intervention de Jean-Pierre JOUYET, Secrétaire d'Etat chargé des Affaires européennes
10 h 45 : Les propositions de la Commission européenne : Françoise Le Bail, Directeur général adjoint - Commission's SME Envoy- DG "Entreprises et industrie"
11 h 05 : Le devenir du Small Business Act européen sous la présidence française :
Louis de BROISSIA, Sénateur, membre de la délégation pour l'Union européenne du Sénat français.
11 h 30 : Table ronde
Le point de vue des représentants de PME
· Andrea BENASSI, Secrétaire Général de l’UEAPME
· Phil ORFORD, Directeur Général du FPB, Royaume-Uni
· Ovidiu NICOLESCU, Président du CNIPMMR, Roumanie
· Jean-François ROUBAUD, Président de la CGPME, France
Le point de vue du Parlement européen
· Catherine GUY-QUINT, Membre du Parlement européen et de l’Intergroupe PME
Le point de vue du Comité économique et social européen
· Claudio CAPPELLINI, Rapporteur de l'avis exploratoire sur "les différentes mesures politiques, hormis un financement approprié, susceptibles de contribuer à la croissance et au développement des petites et moyennes entreprises"
Conclusion de la Table Ronde : Nicolas VERON, Economiste, Bruegel
13 h 00 : Buffet-déjeunatoire sur place
14 h 30 : Atelier 1 : Vers un brevet communautaire accessible aux PME ?
Témoignage d’un dirigeant de PME (Allemagne): Detlev SAAGE, SAAGE TREPPEN
Margot FRÖHLINGER, Commission européenne - DG "Marché Intérieur"
Alison BRIMELOW, Présidente de l’Office Européen des Brevets (OEB) représentée par Eskil WAAGE, juriste aux Affaires juridiques internationales
Dr. Frank WEIHRAUCH, Avocat, cabinet Dr. WEIHRAUCH & HAUSSINGEN, chargé de cours en droit des brevets à l'Université technique d'Ilmenau
15 h 30: Atelier 2 : Transformer les défis environnementaux en opportunités pour les PME
Témoignage d’un dirigeant de PME (France): Joëlle BRIOT, CMMP
Gilles VINCENT, chef d’unité adjoint environnement et industrie, DG "Environnement"
Giorgio RUSSOMANO, Confartigianato, Italie, et Président de la Commission "environnement" de l’UEAPME
16 h 30 : Clôture de la conférence par Jean-François ROUBAUD _________________________

Saturday, June 07, 2008

ImmoDurabilité de la Cité radieuse (Le Corbusier, Marseille)

Le maître du béton armé cru, Le Corbusier, n’a certainement pas pensé à inscrire sa petite ville de 500 logis dans une démarche de haute qualité environnementale, ni inscrire dans le temps ce «bâti fonctionnant» comme un quartier vertical de la ville de Marseille.

Le maître a créé son œuvre mettant l’empreinte de sa théorie et la force de son talent; après plus d’un demi-siècle, l’œuvre fascine toujours les architectes, mais donne des boutons aux techniciens.
La Cité radieuse est une copropriété, avec appartements, hôtel, bureaux, restaurants, école maternelle sur le toit, salle de mise en forme et petite piscine, une copropriété «monument d’architecture» portes ouvertes pour les journées du patrimoine.

L’œuvre est toujours entière, mais l’ouvrage est en extrême souffrance, des désordres à n’en plus finir, et constitue (d’après moi) une pierre angulaire pour une réflexion sensé sur la durabilité architecturale de la ville moderne, et tout particulièrement de la ville méditerranéenne.

Les ouvrages construits il y a moins de cinquante ans en béton armé (les enfants pauvres de la Cité radieuse) sautent à la dynamite; leur cycle de vie s’achève sar un triste constat «invivabilité», laissant derrière des tonnes de débris, pour une nouvelles industrie du recyclage, qui va coûter bien plus cher que leur construction et leur exploitation comprise…
On ne démolira jamais la Cité radieuse mais alors quel est son nouveau plan de vie dans le contexte du "Grenelle de l’environnement";

Aujourd’hui on se contente d’intervenir comme sur un bâtiment qui est encore en garantie décennale (petite purge, passivisation des fers, et réparations des éléments de façade), et on lui applique avec précaution une remise superficielle aux normes …et après?

Depuis 1952, sa présence imposante a cautionné la monstruosité de quelques barres et tours destructrices de la ville de Marseille… mais aussi a constitué un modèle pour des tours d’habitation…c’est peut-être la fin de la radieuse référence…

Les nouvelles écluses de Panama modélisées par la Compagnie Nationale du Rhône à Lyon

Ue projet colossal prévoit de créer d’ici 2015 une troisième voie de navigation via la construction de nouvelles écluses à Panama.Les études de conception sont confiées depuis 2002 par l’Autoritad del Canal de Panama au Consortium Post-Panamax qui réunit les compétences et les savoir‐faire de:

La Compagnie Nationale du Rhône: concepteur et exploitant des ouvrages du Rhône et producteur d’hydroélectricité, la CNR est un acteur reconnu en France et à l’international dans la construction et l’amélioration des voies navigables. Elle apporte son expérience d’opérateur fluvial et son expertise pointue en conception hydraulique d’ouvrages fluviaux,

Technum: génie civil, maritime et portuaire,

Coyne et Bellier: étude de grands projets de construction tels que barrages, centrales hydroélectriques et structures spéciales,

Tractebel Engineering: gestion de grands projets et en conception d’équipements électromécaniques.

C’est dans ce cadre que la Compagnie Nationale du Rhône réalise, le modèle réduit des nouvelles écluses de Panama dans son laboratoire d’hydraulique et mesures à Lyon (France).

Le modèle physique construit par CNR Ingénierie reproduit au 1/30ème les nouvelles écluses de Panama. Les essais en cours, ont pour objectifs de valider le choix du système d’alimentation hydraulique et d’en déterminer les ultimes caractéristiques techniques. Les résultats obtenus participent à la définition des documents techniques soumis, par l’Autorité du Canal de Panama, aux entreprises consultées pour l’appel d’offre de construction (Design & Build) en 2008.

Cette réalisation est un challenge technique exigeant pour la Compagnie Nationale du Rhône et une référence mondiale dans le domaine de la modélisation physique.

ACP a élaboré ses programmes de construction dans le respect des normes et des principes environnementaux reconnus mondialement; elle a souhaité également un système d’alimentation des écluses particulièrement économe en eau.
(source CNR)